Istoria petrecerii de burlacie

Să ne amintim de “The Hangover”

Copacii infloresc, păsările cântă, ziare mondene sunt pline de anunțuri de căsătorie. Pe măsură ce ultimele săptămâni de primăvara fac loc zilelor de vară, a sosit si sezonul nuntilor! Odata cu nuntile vin si petrecerile de burlacie. Va amintiti “The Hangover”, film cu o poveste care a depasit box-office-ul timp de doua saptamani … pai sa fim sinceri, cam asa viseaza toti la petrecerea de burlacie.

Mirele ca bărbat liber

Ideea de petrecere a burlacilor este mult mai veche decât va asteptati. Este înrădăcinată în istoria antică – încă din secolul al V-lea inainte de Hristos.  Se crede că vechii spartani au fost primii care au făcut o sărbătoare din ultima noapte a mirelui ca barbat „liber”. Soldații spartani au ținut o cină în onoarea prietenului lor și au tinut un toast.

De atunci, evenimentele s-au transformat, sau mai degraba au degenerat in ce se poate mai nebunesc. În 1896, dupa o petrecere oferita de Herbert Barnum Seeley, nepotul cunoscutului showman P. T. Barnum, au urmat arestari dupa ce zvonurile care au circulat au descris o dansatoare de „belly dance” dansand nud. Acestea se intamplau chiar inainte de nunta lui cu Gloria Hatrick, practic ultimele zile de „barbat liber”.

Termenul de burlac

Termenul de burlac – care anterior însemna un cavaler tânăr sau un student cu diplomă de licență – a apărut pentru prima oară cu referire la un bărbat necăsătorit în Geoffrey Chaucer’s Canterbury Tales în secolul al XIV-lea. Termenul de petrecere a burlacilor nu a apărut până în 1922, când a fost folosit pentru prima dată în publicația scoțiană Journal of Literature, Science and Arts pentru a descrie o petrecere “veche”. Evenimentul este cunoscut prin nume diferite în diferite țări: „stag party” în Regatul Unit, Irlanda și Canada; „buck’s party” in Australia; și, „enterrement de vie de garçon” în Franța (traducere: “ultimile zile de baiat”).

Și burlacițele?

Prin revoluția de afirmare din anii 1960, femeile și-au lansat propria versiune a petrecerii de burlacie. Înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea, femeile erau limitate la petreceri discrete de mireasă, cu cadouri, ceaiuri cu prietenele.

 

Avem si in tradiţia românească un fel de petrecere inainte de nunta si se numeste fedeleşul. Acesta este un obicei de nuntă care presupune mai degraba o intalnire cu cei mai apropiati care ajuta la pregatirile pentru nunta specifica zonei. De obicei aceasta intalnire se tine la casa miresei cu o seară sau două înaintea nunții, iar dupa terminarea pregatirilor la care participa toti invitatii, acestia se pot petrece pana dimineata.

Maria Ana